Sania este un sport de iarna care se desfasoara pe o pârtie descendenta. Sania a aparut ca sport în secolul XVIII, când, lânga Sankt Petersburg, au fost organizate câteva competitii. Insa prima competitie oficiala are loc la Davos, în Elvetia. În 1955 s-au organizat primele Campionate Mondiale, la Oslo. În 1957 s-a înfiintat Federatia Internationala de Sanie. În 1964 acest sport a fost inclus în rândul sporturilor olimpice de iarna.

     Regulament: La start, sportivul sta în pozitia asezat si se împinge câtiva metri pentru a obtine viteza necesara coborârii cu ajutorul unor manusi speciale pentru contactul cu gheata. Manusile au atasate in varf niste gheare, care il ajuta pe sportiv la impingerea in gheata. În timpul cursei, sportivul sta culcat pe spate, cu picioarele înainte. În urma desfasurarii a doua sau patru manse, prin cumularea timpilor, se stabileste clasamentului final. Sosirea la final fara manusi sau orice componenta a echipamentului sau in afara de vizor duce la descalificarea concurentului.

   Skeletonul este un sport de iarna, care, ca si bobul, se practica pe o pârtie de gheata descendenta. Se poate ajunge la o viteza maxima de 130 km/h. Skeletonul a aparut ca sport la sfârsitul secolului XIX, pe pârtiile de la St.Moritz, Elvetia. Numele de "skeleton" a fost inventat de catre englezul Child în 1882. Când Jocurile Olimpice de iarna s-au desfasurat la St.Moritz, în 1928 si în 1948, skeletonul a fost inclus pe lista sporturilor intrate în competitie. Începând cu anul 2002 acest sport a fost inclus în program.

-Regulament La skeleton, spre deosebire de proba de sanie, sportivii adopta o pozitie cu fata în jos, ghidând sania prin miscarile corpului. La start, sportivul împinge sania pe o distanta de 25-40 m, dupa care se întinde pe sanie si se continua cursa.